Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Ce e rău şi ce e bine 
Tu te-ntreabă şi socoate; 
Nu spera şi nu ai teamă, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu rămâi la toate rece.  
Multe trec pe dinainte, 
În auz ne sună multe, 
Cine ţine toate minte 
Şi ar sta să le asculte?
... Tu aşează-te deoparte, 
Regăsindu-te pe tine, 
Când cu zgomote deşarte 
Vreme trece, vreme vine.  
Nici încline a ei limbă 
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă 
Pentru masca fericirii, 
Ce din moartea ei se naşte 
Şi o clipă ţine poate; 
Pentru cine o cunoaşte 
Toate-s vechi şi nouă toate.  
Privitor ca la teatru 
Tu în lume să te-nchipui; 
Joace unul şi pe patru, 
Totuşi tu ghici-vei chipu-i, 
Şi de plânge, de se ceartă, 
Tu în colţ petreci în tine 
Şi-nţelegi din a lor artă 
Ce e rău şi ce e bine.  
Viitorul şi trecutul 
Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul 
Cine ştie să le-nveţe; 
Tot ce-a fost ori o să fie 
În prezent le-avem pe toate, 
Dar de-a lor zădărnicie 
Te întreabă şi socoate.  
Căci aceloraşi mijloace 
Se supun câte există, 
Şi de mii de ani încoace 
Lumea-i veselă şi tristă; 

Alte măşti, aceeaşi piesă, 
Alte guri, aceeaşi gamă, 
Amăgit atât de-adese 
Nu spera şi nu ai teamă.  
Nu spera când vezi mişeii 
La izbândă făcând punte,
 Te-or întrece nătărăii, 
De ai fi cu stea în frunte; 
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi 
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:  
Ce e val ca valul trece.  
Cu un cântec de sirenă, 
Lumea-ntinde lucii mreje; 
Ca să schimbe-actorii-n scenă, 
Te momeşte în vârteje; 
Tu pe-alături te strecoară, 
Nu băga nici chiar de seamă, 
Din cărarea ta afară 
De te-ndeamnă, de te cheamă.  
De te-ating, să feri în laturi, 
De hulesc, să taci din gură; 
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, 
Dacă ştii a lor măsură? 
Zică toţi ce vor să zică, 
Treacă-n lume cine-o trece; 
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,  
Tu rămâi la toate rece.  
Tu rămâi la toate rece, 
De te-ndeamnă, de te cheamă; 
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera şi nu ai teamă; 
Te întreabă şi socoate 
Ce e rău şi ce e bine; 
Toate-s vechi şi nouă toate: 
Vreme trece, vreme vine.  1882