ma regasesc cateodata stand nemiscata...ca o mica statuie pe care o mai sterge lumea de praf din cand in cand...respirand incet, cu privirea fixa...gandindu-ma la nimic...si simt deodata o atingere calda ce-mi aduce aminte de ce nu ar trebui sa stau nemiscata.

 imi indrept privirea si ma uit la fata ce stiu ca indiferent ce as spune sau face ma mangaie fara sa dau explicatii...ma scufund in acei ochi sinceri ce ma fac sa ma trezesc din starea aceea nestiuta...ma fac sa vad ce sunt si de ce...

ma uit la omul de langa mine ce cauta inca idei si ganduri numai de el stiute...ma uit cum atat de calm isi citeste ziarul pe scaunul din bucatarie...ce soarbe linistit din cafea si din cand in cand mai trage un fum din tigarea prinsa intre scobiturile din scrumiera...sunt atenta la toate miscarile lui calde si incete...atat de linistite...ajung sa ma holbez la fel de linistita la el...si raman cu ochii tinta la toata fiinta lui...la particica din viata lui care se desfasoara acum in fata mea...

dupa ce observ cu rabdare spectacolul din fata mea...imi rasare un zambet in coltul gurii...si chiar in acel moment imi dau seama de omul din fata mea...il vad asa cum e el...ii vad sufletul in ochii lui putin obositi dupa o zi lunga de munca...si ma cuprinde incet o stare de bine si de liniste...

e uimitor cum el cateodata vorbeste direct inimii mele....si fara sa spuna nimic poate sa aprinda intunericul din mine...zambetul si atingerea lui ma face sa cred ca ma va prinde oricand...toata ziua aud zgomotul lumii din jurul meu dar cand sunt aproape de el se indeparteaza toti si nu-i mai aud...ma aprinde cu linistea si calmul lui...si uite asa...incet incet...ma face sa zambesc fara sa-mi dau seama...ma face sa rad si sa chicotesc ca un copil mic...

io ce ar trebui sa-i raspund cand ma intreaba: "De ce razi?" ? Ca il ador asa cum este dar ca uit asta cateodata?